Sunt Wei Tseng (曾雋崴), avocată în Taiwan.
Acest text explică indemnizația de concediere (資遣費) din Taiwan.
Mulți dintre dumneavoastră știți deja acest lucru.
În unele state, precum Coreea, societatea trebuie de regulă să plătească o indemnizație atunci când salariatul pleacă din întreprindere.
În Taiwan însă lucrurile stau altfel:
Obligația de a plăti indemnizația de concediere se naște numai când societatea concediază persoana angajată.
Dacă persoana angajată demisionează ea însăși, societatea nu are obligația de a plăti indemnizație de concediere.
Dacă persoana angajată săvârșește totuși o faptă ilicită,
încalcă regulamentul intern (工作規則),
sau lipsește de la muncă fără motiv legitim 3 zile la rând (曠工),
societatea poate concedia fără a plăti indemnizație de concediere.
Vă rezum aceasta într-un tabel simplu.
| Tip | Concediere economică (資遣員工, 經濟解僱) | Concediere disciplinară (解僱員工, 懲戒解僱) | Demisia proprie a persoanei angajate 員工自請離職 |
| Semnificație | Dacă există, la angajator, o nevoie de ajustare a personalului din cauza situației întreprinderii, motivul se situează în domeniul antreprenorial al angajatorului, nu în răspunderea persoanei angajate. De aceea angajatorul trebuie să respecte termenul de preaviz (預告期間) și să plătească o indemnizație de concediere, pentru a compensa în mod echilibrat inconvenientele persoanei angajate. | Dacă persoana angajată săvârșește o faptă ilicită sau nepotrivită, angajatorul poate pune capăt de îndată contractului de muncă (勞動契約) fără preaviz și nu are obligația de a plăti indemnizație de concediere. Aceasta este una dintre prerogativele disciplinare ale angajatorului. | Persoana angajată este liberă să pună capăt contractului oricând, dar trebuie, după durata de angajare, să respecte termenul de preaviz, pentru ca angajatorul să poată proceda la predare și la căutarea unui înlocuitor. |
| Condiții | Prezente (art. 11 din legea taiwaneză a standardelor muncii) | Prezente (art. 12 din legea taiwaneză a standardelor muncii) | Niciuna |
| Preaviz | Cerut | Nu este cerut | Cerut |
| Dificultate pentru angajator | Redusă | Ridicată | Redusă |
| Dacă societatea trebuie să plătească indemnizația de concediere (資遣費) | Se datorează | Nu se datorează | Nu se datorează |
| Legea taiwaneză a standardelor muncii, art. 11 (勞動基準法第11條): În afară de cazul în care se produce unul dintre cazurile următoare, angajatorul nu poate pune capăt contractului de muncă, chiar după înștiințarea prealabilă a persoanei angajate. 1. Încetarea activității (歇業) sau cesiunea de întreprindere (轉讓) 2. Pierderi (虧損) sau contracția activității (業務緊縮) 3. Un caz de forță majoră cere o întrerupere a activității de 1 lună sau mai mult 4. Natura activității cere o reducere de personal, iar persoana concediată nu poate fi mutată la un alt post potrivit 5. O persoană angajată determinată nu poate îndeplini în mod satisfăcător munca cerută de post | Legea taiwaneză a standardelor muncii, art. 12 (勞動基準法第12條): Angajatorul poate concedia fără înștiințare prealabilă dacă persoana angajată cade în unul dintre cazurile următoare. 1. Face declarații inexacte la încheierea contractului de muncă, induce în eroare angajatorul și creează un risc de prejudiciu pentru întreprindere 2. Exercită violențe sau insultă grav angajatorul, familia sa, reprezentantul său (代理人) sau alți colegi 3. A fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu închisoarea pe durată determinată (有期徒刑) sau la o pedeapsă mai grea, fără ca suspendarea executării pedepsei (緩刑) să fi fost dispusă și fără ca convertirea în amendă (易科罰金) să fi fost autorizată 4. Încălcare gravă a contractului de muncă sau a regulilor de muncă 5. Deteriorează sau consumă intenționat utilaje, unelte, materii prime, produse sau alte bunuri ale angajatorului, sau dezvăluie intenționat secrete tehnice și comerciale ale angajatorului, și cauzează un prejudiciu angajatorului 6. Absență nejustificată (曠工) fără motiv legitim timp de 3 zile consecutive, sau timp de 6 zile sau mai mult într-o lună |
În Taiwan, pentru fiecare 1 an de vechime (年資) împlinit, angajatorul trebuie să plătească 0,5 luni de salariu mediu (平均工資) ca indemnizație de concediere. (cel mult 6 luni de salariu) Această formulă se aplică vechimii căreia i se aplică art. 12 din Legea privind pensia lucrătorilor (勞工退休金條例); pentru vechimea căreia i se aplică art. 17 din legea standardelor muncii (勞動基準法), se plătește 1 lună de salariu mediu pe 1 an, fără plafon.
Dacă salariul persoanei angajate este ridicat și s-a atins o anumită vechime,
indemnizația de concediere este de asemenea relativ mai ridicată.
Atunci, unele societăți taiwaneze puțin scrupuloase folosesc diverse mijloace,
pentru a nu trebui să plătească indemnizații de concediere ridicate,
și împing salariații să demisioneze ei înșiși.
Salariații trebuie să fie prudenți
și să vegheze să nu cadă în această manevră.
Vă povestesc o cauză pe care am tratat-o.
Există societatea A, cunoscută, cu unități în tot Taiwanul.
Dintr-un motiv oarecare, conducerea s-a schimbat,
iar noua conducere a început, de la preluarea funcțiilor,
pentru a reduce costurile de personal,
să cheme pe rând la discuții salariații vechi și bine plătiți.
La acea vreme, partea mea, domnul B, era angajat de mai bine de 10 ani la societatea A
și era comercialul cu cele mai bune rezultate din centrul Taiwanului.
Pentru că salariul și primele erau foarte ridicate,
societatea l-a luat pe domnul B ca țintă.
Într-o zi, un cadru de conducere l-a chemat pe B la un interviu
și a început deodată să-i reproșeze că B nu își face treaba conștiincios.
Societatea ar fi în dificultate,
B ar trebui să se sacrifice și să servească drept exemplu
și să-și scadă salariul precum și postul.
Altfel, B ar trebui să părăsească societatea;
i-a dat lui B o foaie A4
și i-a indicat să scrie: „Eu, [Nume], îmi scad de bunăvoie postul și salariul”
ca conținut.
Acest acord se voia arătat tuturor celorlalți salariați,
pentru ca ei să urmeze.
B era salariatul cu cel mai bun rezultat din centrul Taiwanului,
adusese mulți bani societății
și lucra în fiecare zi cu conștiință,
de aceea a respins ferm această cerință nerezonabilă.
B a refuzat să scrie aceasta,
iar în cele din urmă cadrul societății i-a ordonat cu mânie să plece.
B a părăsit, cu un sentiment de nedreptate și de tristețe,
societatea unde era de 10 ani,
și nu a mai venit apoi la muncă.
În același fel, societatea
a scăzut salariile multor salariați de conducere
iar o parte a salariaților nu a suportat acest tratament
și a demisionat din proprie inițiativă.
B își dăduse totuși seama, după schimbarea conducerii,
că societatea voia să îi facă pe salariați să plece în mod nepotrivit,
și observase acest lucru de timpuriu
și descoperise că societatea publica anunțuri de angajare încă înainte ca salariații să plece.
În ziua în care s-a prezentat la interviu, B a înregistrat desfășurarea.
A folosit telefonul mobil pentru a înregistra toată discuția
și a putut dovedi că nu demisionase el însuși.
De aceea a putut, mai târziu, cu asistență juridică,
să își stabilească dreptul la indemnizația de concediere prevăzut de lege,
în timp ce ceilalți salariați plecați nu au putut stabili același drept.
Pentru că există multe astfel de cazuri,
trebuie să păstrați probe,
dacă societatea folosește mijloace nepotrivite.
Dacă societatea consemnează mici greșeli ale salariaților,
fixează obiective greu de atins,
pune cerințe excesive
sau mută salariații la posturi ciudate,
trebuie să păstrați probe.
Înregistrările dumneavoastră obișnuite de prezență,
înregistrările de ore suplimentare, înregistrările de performanță,
regulamentul intern, corespondența prin e-mail cu colegii și superiorii
precum și înregistrările de interviu cu superiorii —
păstrați probele care vă sunt favorabile.
Dacă lucrați în Taiwan,
indemnizația de concediere este mai greu de obținut decât se crede.
Nu încheiați ușor o tranzacție cu societatea
și vegheați ca societatea să nu vă concedieze în mod nepotrivit
nici să nu vă împingă să demisionați.
Indemnizația de concediere este un drept legal al persoanei angajate.
Societatea o plătește atunci când legea o prevede, nu în orice împrejurare.
Și dumneavoastră trebuie să vă protejați drepturile în Taiwan.
Vezi și:
Întrebări
- În Taiwan, salariații primesc o indemnizație de concediere dacă demisionează ei înșiși?
- Nu. Spre deosebire de unele state — de exemplu Coreea —, în Taiwan obligația de a plăti indemnizația de concediere (資遣費) se naște numai când societatea concediază persoana angajată; dacă persoana angajată demisionează ea însăși, societatea nu are obligația de a plăti indemnizație de concediere.
- Societatea trebuie să plătească o indemnizație de concediere și în caz de concediere disciplinară?
- Nu. Dacă persoana angajată săvârșește o faptă ilicită, încalcă regulamentul intern sau lipsește fără motiv legitim 3 zile la rând (art. 12 din legea standardelor muncii, 勞動基準法第12條), societatea poate concedia fără preaviz și nu are obligația de a plăti indemnizație de concediere. În schimb, o concediere economică (art. 11) cere un preaviz și plata indemnizației de concediere.
- Cum se calculează indemnizația de concediere în Taiwan?
- Pentru fiecare 1 an de vechime împlinit, angajatorul trebuie să plătească 0,5 luni de salariu mediu ca indemnizație de concediere, cel mult 6 luni de salariu. Această formulă se aplică vechimii căreia i se aplică art. 12 din Legea privind pensia lucrătorilor (勞工退休金條例); pentru vechimea căreia i se aplică art. 17 din legea standardelor muncii (勞動基準法), se plătește 1 lună de salariu mediu pe 1 an, fără plafon.
