Pornind de la o cauză în care un student universitar coreean s-a vătămat în timp ce primea îndrumările unui antrenor (教練) într-o sală (健身房) în Taiwan, acest text explică procedurile juridice care pot fi examinate după o vătămare la sală, termenele pretenției de despăgubire, metodele de conservare a probelor (保全證據) și capetele de despăgubire (損害賠償).
Accidentul s-a produs într-o sală din Taichung (臺中), în timpul unui antrenament de deadlift (硬舉) condus de antrenor. După vătămare nu este suficient să rețineți doar faptul că accidentul a avut loc în interiorul sălii; trebuie examinate împreună experiența sportivă și starea de sănătate a utilizatorului, tipul de exercițiu și greutatea, explicațiile și îndrumările antrenorului, mișcarea și reacția din acel moment, legătura de cauzalitate (因果關係) dintre vătămare și exercițiu, precum și documentele care susțin prejudiciul.
Am fost avocata (訴訟代理人) reclamantului, un student coreean. Tribunalul districtual din Taichung, la 24 ianuarie 2022, în hotărârea de primă instanță a cauzei de consum nr. 7 a anului 109 (109年度消字第7號), a dispus pârâtului să plătească 1.579.589 TWD precum și dobânzile menționate în hotărâre.
Apoi presa a relatat că părțile au încheiat o tranzacție (和解) în apel. Hotărârea oficială de primă instanță nu permite, prin ea însăși, confirmarea nici a rezultatului din apel, nici a sumei tranzacției; tranzacția relatată de presă nu trebuie tratată ca soluția confirmată a hotărârii de primă instanță.
Titlurile relatărilor de presă, ale publicațiilor online și ale comentariilor juridice despre această cauză, traduse, sunt următoarele. Titlurile de mai jos servesc doar prezentării conținutului fiecărui link; nu înseamnă că acest text stabilește el însuși faptele.
Un student universitar coreean a suferit o ruptură de disc intervertebral făcând un deadlift de 90 kg în timpul unui antrenament personal?
Interesul practic al acestei cauze este că arată că răspunderea nu se stabilește de la început prin simplul fapt că o vătămare s-a produs la sală. Conținutul obligației de siguranță (安全義務) care apasă asupra prestatorului, actul concret de îndrumare și încălcarea obligației de diligență (注意義務), legătura de cauzalitate dintre vătămare și comportament, precum și întinderea prejudiciului, se apreciază pe baza documentelor fiecărei cauze. Condițiile și termenele procedurii penale și ale procedurii civile sunt de asemenea distincte, astfel că, imediat după accident, documentele trebuie ordonate separat încă de la început.
Cele ce urmează sunt informații generale pentru a explica litigiile de vătămare la sală în Taiwan; nu sunt un aviz juridic pentru o cauză concretă. Drepturile efective și căile de acțiune pot varia după raportul contractual, împrejurările accidentului, cauza și gradul vătămării, comportamentul părților, condițiile poliței, probele conservate și dreptul aplicabil.
1. După o vătămare la sală în Taiwan, ce proceduri juridice se pot examina?
Art. 7 din legea taiwaneză de protecție a consumatorilor (消費者保護法) dispune că, atunci când întreprinderea prestează un serviciu, trebuie să facă astfel încât acest serviciu să prezinte siguranța la care se poate aștepta în mod rezonabil după criteriul profesional sau tehnic din momentul prestării.
Aceasta nu înseamnă că răspunderea întreprinderii sau a antrenorului este recunoscută de fiecare dată când o vătămare survine la sală. Trebuie apreciat, de la caz la caz, ce obligație de diligență exista concret, dacă a fost încălcată, dacă există o legătură de cauzalitate între încălcare și vătămare, dacă s-a produs un prejudiciu real, ce apărări are partea adversă și dacă există o probă care susține fiecare afirmație și fiecare apărare.
Dacă sunt îndeplinite condițiile legale ale infracțiunii de vătămare din imprudență (過失傷害), se poate examina plângerea penală (告訴). Se poate examina și cererea civilă de despăgubiri, însă care temei se aplică dintre răspunderea contractuală, răspunderea delictuală (侵權行為) și răspunderea de protecție a consumatorului, precum și întinderea răspunderii, variază după faptele concrete. Faptul că pentru același accident se pot examina mai multe proceduri nu înseamnă că trebuie urmate toate și nici nu garantează succesul vreuneia dintre ele.
2. Ce termene se aplică plângerii penale și despăgubirilor civile?
Potrivit art. 287 din codul penal taiwanez (刑法), infracțiunea de vătămare din imprudență de la art. 284 din codul penal este o infracțiune care cere o plângere pentru ca urmărirea să poată fi pornită (告訴乃論之罪). Potrivit art. 237 din codul de procedură penală taiwanez (刑事訴訟法), titularul plângerii trebuie să o prezinte, în principiu, în 6 luni de la ziua în care l-a cunoscut pe autor.
Dreptul de a cere despăgubiri pentru delict potrivit art. 197 din codul civil taiwanez (民法) se stinge, în principiu, dacă nu este exercitat timp de 2 ani de la momentul în care victima a cunoscut prejudiciul și persoana obligată la despăgubire, și se stinge și atunci când de la delict au trecut 10 ani.
Faptele pot totuși deschide un alt temei de cerere, precum răspunderea contractuală, sau alte reguli privind momentul de la care termenul curge, cursul lui și întreruperea. Nu trebuie fixat termenul numai după data accidentului sau a diagnosticului; este mai sigur să se verifice de timpuriu și individual temeiurile posibile ale cererii și datele de referință.
3. Imediat după accident, ce probe trebuie conservate și cum?
Pentru a explica răspunderea, legătura de cauzalitate și prejudiciul, este potrivit să se strângă nu doar imaginile CCTV (監視器影像) din momentul accidentului, ci și dosarul medical (病歷) și certificatul medical (診斷證明書), chitanțele de cheltuieli medicale (醫療費用), de transport (就醫交通費) și de îngrijire (看護費用), mesajele schimbate cu sala și antrenorul, declarațiile martorilor, rezervarea orei și registrul de prezență, planul de exerciții și registrul de antrenament. Este potrivit să se fotografieze zona vătămată și, pe cât posibil, starea locului accidentului, și să se organizeze pe date o cronologie a faptelor dinainte și de după accident, precum și a conținutului comunicărilor, pentru a putea confrunta ulterior documentele.
Imaginile pot fi suprascrise la expirarea perioadei de păstrare sau pot deveni inutilizabile din alte motive. Se poate deci avea în vedere să se ceară sălii conservarea printr-o scrisoare cu conținut certificat (存證信函) sau printr-o cerere scrisă a avocatei (律師函) care consemnează concret intervalul orar, locul și poziția camerei necesare. Această cerere scrisă este o măsură practică pentru a lăsa urmă a ceea ce s-a cerut și când. Totuși, prin ea însăși, nu impune celeilalte părți o nouă obligație juridică de a conserva imaginile și nici nu împiedică ștergerea lor, iar simplul fapt că imaginile nu rămân nu face ca tribunalul să tragă automat o concluzie defavorabilă.
Dacă împrejurările accidentului pot întruni elementele unei infracțiuni, se poate sesiza de îndată organul de anchetă (偵查機關), pentru ca acesta să aprecieze dacă există un temei licit de sechestru sau de conservare. Sesizarea nu înseamnă că poliția sau parchetul vor sechestra neapărat CCTV, astfel că trebuie reunite și documentele pe care partea le poate conserva ea însăși, precum cele medicale și de comunicare.
4. Ce capete de prejudiciu se pot cere sălii?
Capetele de prejudiciu a căror cerere se poate examina sunt următoarele. Dacă fiecare capăt este efectiv admis, și în ce sumă, depinde de necesitatea fiecărei cheltuieli, de legătura de cauzalitate cu accidentul, de justificări, de proporția de răspundere și de aprecierea tribunalului.
- Cheltuieli medicale: Cheltuielile realmente plătite pentru consultație, examene, tratament, medicamente și recuperare se dovedesc prin chitanțe și dosar medical.
- Cheltuieli de îngrijire sau de asistență: Caracterul necesar al îngrijirii, ținând seama de gradul vătămării și de evoluția tratamentului, și caracterul adecvat al perioadei și al costului se apreciază pe baza documentelor medicale și a celor de cheltuială.
- Cheltuieli de transport: Cheltuielile necesare pentru deplasarea la unitatea medicală și înapoi, în vederea tratamentului, se dovedesc prin registrul deplasărilor, chitanțe și documente similare.
- Prejudiciu pentru pierderea capacității de muncă (勞動能力減損): Dacă sunt recunoscute sechele și o diminuare persistentă a capacității de muncă, se poate evalua împreună cu documente medicale și profesionale, gradul de incapacitate, profesia și veniturile, și durata rămasă a vieții active. Procentul de incapacitate nu stabilește, singur, despăgubirea, iar pierderea nu se calculează automat până la momentul pensiei.
- Pierdere de venituri în perioada de restabilire (收入損失): Perioada în care nu s-a putut lucra realmente din cauza tratamentului sau a odihnei, și reducerea de venituri care a rezultat, trebuie dovedite prin documente de salariu, fiscale, de prezență la muncă etc.
- Prejudiciu extrapatrimonial (非財產上損害): Suma pentru suferința morală este fixată de tribunal pornind de la factori ai fiecărei cauze, precum gradul vătămării, perioada de tratament, sechelele și împrejurările concrete ale părții.
- Despăgubiri punitive (懲罰性賠償金): Există o regulă potrivit căreia, într-un litigiu căruia i se aplică legea de protecție a consumatorilor, dacă prejudiciul a fost produs prin dolul întreprinderii se poate cere până la de 5 ori prejudiciul efectiv; dacă prin culpă gravă, până la de 3 ori; iar dacă prin culpă, până la cuantumul prejudiciului efectiv (coeficient 1). Dacă art. 51 din legea taiwaneză de protecție a consumatorilor se aplică cauzei și dacă despăgubirile punitive sunt efectiv acordate și în ce sumă, aceasta depinde de aprecierea tribunalului asupra condițiilor concrete și a probelor.
5. Chiar dacă sala are o asigurare de răspundere (責任保險), existența unei despăgubiri și suma pot fi discutate?
Da. Faptul că există o asigurare poate fi relevant când se examinează sursa despăgubirii, dar prin el însuși nu recunoaște răspunderea juridică a sălii sau a antrenorului și nici nu fixează suma de plată. Controverse pot apărea între asigurător (保險人) și părți asupra limitei de acoperire și a clauzelor de excludere, a legăturii de cauzalitate dintre accident și vătămare, și a necesității și sumei fiecărui capăt de prejudiciu.
În special, pierderea capacității de muncă, reducerea de venituri în perioada de restabilire și prejudiciul extrapatrimonial pot cere documente medicale, de venituri și de profesie, sau un aviz de expert. Suma pe care o propune asigurătorul sau cea pe care o cere victima nu devine de la început suma recunoscută de tribunal, iar rezultatul evaluării incapacității nu determină nici el automat despăgubirea. În practică trebuie verificate împreună polița și condițiile, conținutul notificării accidentului, răspunsul asigurătorului, evoluția tratamentului și documentele prejudiciului.
Dacă ați suferit o vătămare la sală, important este să primiți mai întâi îngrijirile medicale necesare, să conservați documentele care mai pot fi păstrate, înainte să dispară, și să verificați din timp termenele și procedurile aplicabile cauzei (consultanța nu se face în limba română). Negocierea, reclamația consumatorului (消費申訴) sau medierea (調解), plângerea penală și cererea civilă de despăgubiri sunt toate mijloace pe care le puteți alege după cauză, și nu sunt proceduri care ar trebui urmate întotdeauna în totalitate.
O cădere pe podeaua unui local, un prejudiciu asupra sănătății prin alimente și o vătămare survenită la folosirea unui serviciu profesional pot ridica și ele chestiuni de obligație de siguranță, legătură de cauzalitate, prejudiciu și probă. Totuși, concluzia unei cauze de sală nu se poate aplica ca atare unui alt accident, astfel că contractul, comportamentul și normele aplicabile în fiecare cauză trebuie examinate separat.
Vezi și:
